Joseph BERDIA

A fost primul superior al iezuiţilor după sosirea acestora în Sibiu. Rolul acestora a fost acela de a readuce Biserica Catolică înapoi în Transilvania, proces ce a rămas în istorie sub numele de Contrareformă. El a fost unul dintre principalii actori ai acestui proces, în Transilvania.

Date despre viaţa sa nu sunt cunoscute. Se ştie că nu era născut în Transilvania, dar va muri la Sibiu.

În calitatea sa, a urmărit permanent construcţia unei biserici şi a unui sediu al mânăstirii iezuite. Va achiziţiona capela familiei Lutsch (aflată, unde astăzi este sediul FDGR) iar mai apoi a cumpărat Casa Croitorilor şi clădirile adiacente.

Achizitionarea Casei Croitorilor pentru construirea mânăstirii, era o reuşită din partea sa, având în vedere că ea era ridicată pe una dintre laturile Pieţei Mari. În 1703, Berdia reuşeşte a mai cumpăra încă două case de lângă cea a croitorilor, iar în 1724 a cumpărat farmacia „Schwartzer Adler”. Lucrările au început în 1726. Clădirea s-a extins prin cumpărarea casei lui Abraham von Ehrenburg în 1735.

Astfel, el este cel sub coordonarea căruia s-au construit atât biserica romano – catolică din Piaţa Mare precum şi mânăstirea iezuită, din vecinătatea sa, actuala casă parohială romană – catolică. Tot el va reuşi să aşeze în Piaţa Mare statuia sfântului Nepomuk, simbolul Contrareformei în Transilvania. Statuia este şi astăzi considerată, drept cea mai importantă statuie realizată în perioada baroc, în spaţiul românesc.

Tot Berdia va fi cel care a avut iniţiativa deschiderii unui gimnaziu catolic în cetatea Sibiului, pentru a contracara gimnaziul reformat al saşilor. Astfel în 1692 va deschide, în sediul mânăstirii iezuite, cursurile şcolii catolice, şcoală ce a rezistat până astăzi, când poartă numele de Colegiul „Gheorghe Lazăr”.

Andreas MELTZER

A fost primar al Sibiului pentru trei ani, între 1657 şi 1660, dar rămâne în istoria noastră ca cel care a salvat cetatea de două asedii consecutive ale otomanilor respectiv a principelui Transilvaniei.

În 1658 armata otomană asediază Sibiul în luna septembrie. Sibiul se închide, face faţă asediului dar Magistratul decide a plăti armata turcă cu suma de 25.000 de guldeni pentru a renunţa la asediu. Astfel Sibiul scapă încă odata de armatele inamice.

În 1660 principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczy al II-lea, nemulţumit de relaţia instituţiei sale cu cetatea Sibiului (fiind vorba mai ales de cea financiară şi economică) dar şi pentru că cetatea a oferit ajutor contracandidatului acestuia la tronul principatului, decide a asedia oraşul. Armata sa avunje în faşa zidurilor în ianuarie 1660. Sibiul nu numai că va face faţă acestui asediu, dar îi va răspunde asediatorului, fiind una dintre cele mai de succes victorii ale sibienilor în faţa unor armate beligenrante.

Sibienii, conduşi de Meltzer, reuşesc a rechiziţiona tunuri ale armatei principelui şi au reuşit câteva ambuscade în urma cărora au ieşit de fiecare dată victorioase (au murit mai mulţi asediatori decât sibieni). Sibiul deşi a fost bombardat de multe ori va reuşi a rezista asediului timp de cinci luni.